Acest tip de corectie se asociaza cel mai frecvent cu corectiile de la nivelul areolelor mamare in cadrul reconstructiilor de san post neoplasm mamar. Exista mai multe tehnici de corectie a mamelonului folosind tesuturile inconjuratoare. Atunci cand ablatia este unilaterala se poate folosi un fragment din mamelonul sanului sanatos care se transplanteaza pe sanul reconstruit.

Rezultatele sunt bune in orice situatie dar pentru simetrie, este totusi de preferat transplantul unui fragment din mamelonul contralateral atunci cand este posibil.
In cazul de reductie mamara masiva prin amputatie, reconstructia mamelonului se va face folosind una din tehnicile de reconstructie utilizand lambouri locale.

Un alt tip de patologie la nivelul mamelonului care poate fi corectata chirurgical este reprezentata de invaginarea lor. Este o deformare a mamelonului care in loc sa proemine in exterior asa cum este firesc ele sunt “ingropate” in areole. Corectia acestui lucru poate apare spontan in cursul unei interventii de marire a sanilor cu implanturi daca se doreste acest lucru.

De obicei este o problema congenitala, insa poate fi legata de cicatrici in urma alaptarii la san, infectii ale ductelor mamare sau operatii de san in antecedente. Infundarea mamelonului poate cauza probleme functionale cum ar fi iritatie, inrosire si disconfort, sau poate impiedica alaptarea la san. Corectarea chirurgicala este aleasa de cele mai multe ori din motive cosmetice.

Problema mameloanelor invaginate apare la aproape 2% din femei. Este anatomic legat de gradul de contractie a ductelor mamare, care trag mamelonul in jos, precum si de cantitatea de tesut ramas la baza sau gatul mamelonului. Exista mai multe grade de retractie:

• Gradul I: mamelonul poate fi tras afara destul de usor si mentinut in aceasta pozitie;
  
• Gradul II: mamelonul poate fi tras afara mai greu; are tendinta sa se retraga destul de usor;
  
• Gradul III: este dificil sau imposibil de a trage afara mamelomul.
  

Tratamentul a implicat mai multe proceduri de-a lungul anilor, datand inca din 1888. Procedurile sunt clasificate in doua mari grupe: unele pastreaza ductele mamare, altele le intersecteaza.

Mai mult de 20 de proceduri chirurgicale au fost descrise, metodele variind de la ingrosarea gatului sau bazei mamelonului, adaugare de tesut la baza mamelonului, incizii pentru eliberarea contracturilor cicatriceale, pana la incizii interne cu suturare pentru a sustine mamelonul.